Capitolul 2 - Intalnire

Hin deschise ochii si se uita in jur: era in camera lui de 3X5 metri patrati. "Doar un vis, deci... parea asa real!" Alarma de la ceas incepu sa sune. Hin ii arunca o privire urata si se intinse sa o opreasca. "Trebuie neaparat sa schimb sunetul asta infernal... daca tot trebuie sa ma trezesc, macar intr-un mod mai delicat!"
- Hin! Coboara si ia micul dejun! Haide... sau vrei sa intarzii la ceremonia de deschidere?
- Ma schimb si cobor imediat! "De ce pana si ceremonia de deschidere trebie sa fie asa devreme?"
Baiatul se indrepta spre dulap de unde scoase umerasul cu noua uniforma. Lui Hin ii placea aceasta uniforma... ii dadea un aer matur si-l facea sa se simta mai important. Era simbolul faptului ca in sfarsit a intrat in liceu. Se imbraca repede, alerga in baie unde se spala pe dinti si trecu usor mana prin par pentru a-l aranja, dupa care cobora scarile si intra in bucatarie.
- Neata!
- Neata, Hin! Cum ai dormit?
- Nu stiu ce sa zic... am avut un vis ciudat... parea foarte real!
- Nu sunt asa toate visele tale? spuse sora mai mare a lui Hin si izbucni in ras.
- Si ce ar trebui sa fac eu?! replica Hin bosumflat. Micul-dejun?
- Aici. Si, esti gata sa incepi liceul?
- Gata? Nu cred! rase Hin. Dar abia astept sa-l incep!
- Asta-i spiritul! Acum termina de mancat si fugi, sa nu intarzii!
- Nu trebuie sa ma grabesc. Scoala e la 10 minute de mers pe jos!
- Fa cum vrei, dar sa nu spui ca nu te-am avertizat!
Hin lua o felie de paine prajita si musca din ea dupa care o puse inapoi pe farfurie si se indrepta spre usa.
- Nu mai mananci?
- Nu mi-e foame, replica baiatul si iesi afara.
- Probabil de la emotii... spuse sora sa, dar mai mult pentru sine.

Ah, imi cer scuze! nu m-am prezentat... Sunt Hinata Fellow(sau Hin), am 15 ani. Locuiesc intr-o casa cu etaj de la periferia unui oras mare impreuna cu sora mea mai mare. Astazi este prima mea zi de liceu. Cum ma simt? Nu sunt sigur... simt cum imi bate inima foarte repede, dar in acelasi timp mintea-mi este foarte clara. Sunt oarecum melancolic... dar in acelasi timp entuziasmat anticipand cei 4 ani de liceu. Oricum... cred ca a fost destula prezentarea(cea fizica vine mai tarziu, deci cititi in continuare) asa ca, sa ne intoarcem...

Hin isi continua dumul spre scoala mergand repede fara sa se uite macar in dreapta sau in stanga - cunostea deja privelistea... in fiecare toamna era la fel. Isi continua drumul pana vazu intersectia. Tocmai se facuse rosu asa ca incetini si se uita in stanga - o strada de vreo 2 metri facuta in stil vechi din pietre rosiatice fixate bine in pamant, astfel incat dadea aspect de asfalt(caramiziu, ce-i drept), il despartea de un sir de case mari a unor oameni bogati. Se uita in stanga - un gard viu urias, care avea 2-3 metri si nu-ti permitea sa vezi dincolo de el. Se facu verde asa ca el inainta pentru a trece strada. Deodata, imaginea din fata ochilor incepu sa se distorsioneze. O buna bucata din cer, jumatate de semafor si un sfert din gardul viu fura acoperite de un mare cerc negru din care iesi un obiect care lui Hin i se paru a fi o uriasa minge bandajata, dupa care cercul disaparu si imaginea initiala reaparu. Aceasta "minge" incepu sa pluteasca la un metru de pamant. Curios, baiatul se apropie de ea pentru a se uita mai bine si observa ca "bandajele" erau defapt pene foarte mari - ca cele din coada unui paun, doar ca complet albe. Hin se dadu in spate speriat cativa pasi si isi dadu seama: "ARIPI!" Imediat ce rosti cuvantul in minte, ceva se intampla: mingea se desfacu aratand ceea ce i se paru a fi un inger. "Ingerul" isi stranse brusc aripile, ateriza, si deschise ochii...
Hin ramase socat:creeatura avea cam 1m 85(aveau aceiasi inaltime deci putu sa-si dea seama), bine facut, ochi caprui, blajini, par negru ca pana corbului, mediu si pielea alba ca laptele. Ceea ce era ciudat era faptul ca imbracamintea nu era toga in care sunt imbracati ingerii in tote filmele si pozele pe care le stia Hin. Cel din fata baiatului avea imbracaminte traditionala chinezeasca, albastra, cu margini aurii si cu pantalonii si camsa la fel de albe ca pielea, desi nu avea trasaturi mongole. Imaginea generala a ingerului era de o frumusete nemaivazuta... divina! Hin se mai uita odata la fata acestuia si observa ceva ce-l lasa cu gura cascata. Isi ridica mana si arata cu degetul spre inger si exclama : "Eu?!" Isi dadu seama ca sunetul era prea melodios sa fie vocea lui... se uita la inger si acesta spuse din nou cu o expresie fericita: "EU!" dupa care isi deschise din nou aripile si zbura spre Hin precum un soim care sare asupra prazii. Baiatul se dadu inapoi cativa pasi speriat dar nu fu destul de rapid; ingerul il prinse in brate si il imbratisa. Isi infasura aripile in jurul lui baiatului si ii sopti la ureche, cu drag:
- Te-am gasit!
Imediat ce ingerul spuse acest lucru disparu si Hin lesina.