capitolul 1 - Inceputuri

Inceput

Apus... soarele era taiat in jumatate de orizont:jumatate apartinea abisului nevazut ochiului, jumatate mai marca inca gloriosul final al acestei lumi cu jocuri de culori pe cerul albastru. Privelistea era tulburatoare; un sentiment necunoscut ma captiva ca un trandafir ce crestea din piept si ma infasura complet, intepandu-ma cu spinii dar dand nastere multor boboci de roze. Mi-am dat capul pe spate, indepartandu-mi ochii de la privelistea apusului. Cerul de deasupra era un tablou pictat dintr-un infinit de nuante de albastru. Dinspre barbie spre crestetul capului bolta cereasca capata nuante mai intunecate. Aceasta noua imagine stingea incetul cu incetul sentimentul anterior, obligand trandafirul sa se retraga.

Am inchis ochii si m-am lasat sa cad pe spate... In plina cadere am facut o intoarcere de 180 de grade si am deschis ochii catre abisul dedesub. Timpul trecea lent... m-am gandit ca asta simt sinucigasii cand se arunca de la inaltime... gandul m-a revoltat asa ca mi-am scuturat usor capul pentru a mi-l elibera si incetul cu incetul mi-am deschis aripile. Acestea au incetinit viteza de cadere, lasand in urma o mini calea lactee din pene mai albe ca zapada si mai pufoase ca puful insusi. Am privit din nou in jos... inca 10 metri pana la contactul cu pamantul... inca nu. Inca 5.. inca 4... acum! Cu o miscare rapida mi-am infasurat aripile in jurul corpului si m-am lasat sa cad ca o piatra de moara. Am vizualizat in minte portiunea de pamant unde aveam sa cad si incetul cu incetul am transformat-o intr-o gaura de vierme. Am inceput sa numar... 3...2...1...0! Mi-am tinut respiratia anticipand 2 optiuni: izbirea violenta de pamant sau succesul. Am asteptat ceea ce mi s-a parut un mileniu pana ce mi-am dat seama ca operatiunea fusese un succes! Portalul a fost deschis si trecusem prin el.

Mi-am desfasurat aripile si cu o miscare brusca le-am strans pentru a avea o priveliste clara asupra noii mele lumi!